MLÁCĂ, mlăci, s.f. (Reg.) Mlaştină, smârc. – Din bg.. scr. mlaka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mlácă (mlắci), s.f. – Mocirlă, mlaştină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. şi Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaştină, s.f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciştină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Puşcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăştinos, adj. (mocirlos); mlaştiniţă, s.f. (plantă, Epipactis palustris).
(Dicţionarul etimologic român)
mlácă s. f., g.-d. art. mlăcii; pl. mlăci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MLÁCĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
(Dicţionar de sinonime)
MLACI s. v. puroi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mlácă (mlắci), s.f. – Mocirlă, mlaştină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. şi Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaştină, s.f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciştină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Puşcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăştinos, adj. (mocirlos); mlaştiniţă, s.f. (plantă, Epipactis palustris).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MLÁCĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc.
(Dicţionar de sinonime)
MLACI s. v. puroi.
(Dicţionar de sinonime)