mladă

MLÁDĂ, mlăzi, s.f. 1. Mlădiţă (1). 2. (Colectiv) Vegetaţie arborescentă; lăstăriş; desiş; pădure tânără şi deasă. – Din sl. mladŭ bg. mlada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MLÁDĂ mlăzi f. 1) Ramură tânără, subţire şi flexibilă care creşte din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; vlăstar; lăstar. 2) Pădure tânără şi deasă. /<sl. mladu, bulg. mladia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mládă (mlắzi), s.f. – Dumbravă. Sl. maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr. mlad „tînăr”. – Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -iu (după Conev 49, din bg. mlazdĭ); mlădios, adj. (flexibil); mlădia (var. înmlădia), vb. (a se undui; a se pleca); înmlădiere, s.f. (unduire); mlădoacă (var. mlădoagă), s.f. (Olt., vargă), din bg. mladoka (Iordan, Dift., 215; Pascu, Suf., 226); mlădiţă, s.f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din sl. (bg., sb., slov.) mladica (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant, BL, XIV, 10); mlaje, s.f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.
(Dicţionarul etimologic român)

mládă s. f., g.-d. art. mlăzii; pl. mlăzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MLÁDĂ s. 1. v. lăstar. 2. lăstăriş, (rar) lăstăret, (reg.) târşar. (A trecut printr-o ~.)
(Dicţionar de sinonime)