moșmoană

MOŞMÓN, moşmoni, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe şi cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moşmoană (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞMOÁNĂ¹, moşmoane, s.f. Fructul comestibil al moşmonului, aproape sferic, moale, suculent şi cu gust dulce-acrişor. – Din tc. muşmula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞMOÁNĂ², moşmoane, s.f. 1. (La pl.; în superstiţii) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moşmoni (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞMÓN ~i m. Pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe şi cu fructe sferice, cu gust dulce-acrişor, învelite într-o coajă brună-roşiatică. /Din moşmoană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOŞMOÁN//Ă¹ ~e f. Fructul moşmonului. /<turc. muşmula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOŞMOÁN//Ă² ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voinţă. /v. a se moşmoni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moşmón s. m., pl. moşmóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moşmoánă (fructul moşmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moşmoánei; pl. moşmoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moşmoánă¹, moşmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moşmonului. 2. varietate de prune.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞMÓN s. (BOT.; Mespilus germanica) (reg.) gorun, măceş, mişcul, mostoc, mostochin, sco-ruş-nemţesc.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mişculă, mostochină.
(Dicţionar de sinonime)