MOŞMÓN, moşmoni, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe şi cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moşmoană (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞMOÁNĂ1, moşmoane, s.f. Fructul comestibil al moşmonului, aproape sferic, moale, suculent şi cu gust dulce-acrişor. – Din tc. muşmula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞMOÁNĂ2, moşmoane, s.f. 1. (La pl.; în superstiţii) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moşmoni (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞMÓN ~i m. Pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe şi cu fructe sferice, cu gust dulce-acrişor, învelite într-o coajă brună-roşiatică. /Din moşmoană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOŞMOÁN//Ă1 ~e f. Fructul moşmonului. /<turc. muşmula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOŞMOÁN//Ă2 ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voinţă. /v. a se moşmoni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
moşmón s. m., pl. moşmóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
moşmoánă (fructul moşmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moşmoánei; pl. moşmoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
moşmoánă1, moşmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moşmonului. 2. varietate de prune.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)
MOŞMÓN s. (BOT.; Mespilus germanica) (reg.) gorun, măceş, mişcul, mostoc, mostochin, sco-ruş-nemţesc.
(Dicţionar de sinonime)
MOŞMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mişculă, mostochină.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞMOÁNĂ1, moşmoane, s.f. Fructul comestibil al moşmonului, aproape sferic, moale, suculent şi cu gust dulce-acrişor. – Din tc. muşmula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞMÓN ~i m. Pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe şi cu fructe sferice, cu gust dulce-acrişor, învelite într-o coajă brună-roşiatică. /Din moşmoană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOŞMOÁN//Ă1 ~e f. Fructul moşmonului. /<turc. muşmula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOŞMOÁN//Ă2 ~e f. 1) la pl. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă; farmec. 2) Persoană nehotărâtă, lipsită de voinţă. /v. a se moşmoni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
moşmón s. m., pl. moşmóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
moşmoánă (fructul moşmonului, om molâu) s. f., g.-d. art. moşmoánei; pl. moşmoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
moşmoánă1, moşmoáne, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moşmonului. 2. varietate de prune.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MOŞMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
(Dicţionar de sinonime)
MOŞMÓN s. (BOT.; Mespilus germanica) (reg.) gorun, măceş, mişcul, mostoc, mostochin, sco-ruş-nemţesc.
(Dicţionar de sinonime)
MOŞMOÁNĂ s. (BOT.) (reg.) mişculă, mostochină.
(Dicţionar de sinonime)