moșneni dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (Înv.) Moştenitor, succesor. 3. (Înv. şi reg.) Băştinaş. – Cf. m o ş t e a n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞN//EÁN ~éni m. (în Moldova medievală) Ţăran liber, considerat coproprietar de pământ (transmis prin moştenire), pe care îl lucra independent; răzeş. /cf. moştean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moşneán (moşnéni), s.m. – 1. (Înv.) Moştenitor. – 2. (Munt.) Înv., Agricultor, proprietar pe pămîntul lui pe temeiul eredităţii. Moşneni, care corespund răzeşilor din Mold., formau o clasă de mijloc între aristocraţie (boieri) şi robi (rumîni); în 1850 existau în Munt. cca. 70.000 de ţărani moşneni. De la moş, deşi nu-i clară, cf. der. corect moşan, n (cf. moşneag) nu a primit nici o explicaţie satisfăcătoare (după Candrea, trebuie să se pornească de la *moşin, cf. moşinaş, dar *moşin pare şi mai puţin clar). Der. din sl. moštĭ „a putea”, prin intermediul lui moštinŭ „puternic”, cu suf. -ĕninŭ (Rosetti, BL, IX, 79; Scriban), pare îndoielnică, deoarece nici în sl., nici în rom., nu apare asociată ideea de „a putea” cu cea de „bunuri ereditare” sau de „proprietate”, ca în it. podere sau în germ. Vermögen. Der. moştean s.m., (moştenitor; proprietar, stăpîn ereditar), cuvînt înv., folosit alături de moşnean şi poate derivat din acesta prin simplă disimilare, mai ales pornind de la vb. (după Tiktin, din moşan; după Candrea, din moşnean încrucişat cu sl. moštĭ „a putea”); moşneancă (var. moşteancă), s.f. (moştenitoare); moşnenesc (var. moştenesc), adj. (de ţăran liber); moşneni, vb. (înv., Mold., a moşteni); moşteni, vb. (a primi o moştenire); moştenie (var. moşnenie), s.f. (înv., proprietate; moştenire); moştenitor, adj. (urmaş; înv., ereditar).
(Dicţionarul etimologic român)

moşneán s. m., pl. moşnéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOŞNEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞNEÁN s. (IST.) răzeş, (înv. şi reg.) moşinaş, moştean, (înv.) moşan.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞNEÁN s. v. moştenitor, succesor, urmaş.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞNENÍ vb. v. moşteni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mos mosn mosne mosnen

Cuvinte se termină cu literele: ni eni neni sneni osneni