moștean

MOŞTEÁN, moşteni, s.m. (Înv. şi reg.) Moşnean (1). – Cf. m o ş n e a n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞT//EÁN ~éni m. înv. reg. v. MOŞNEAN. /cf. moş, moşteni, alb. moşatar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moşteán s. m., pl. moşténi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOŞTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞTEÁN s. v. moşnean, moştenitor, răzeş, succesor, urmaş.
(Dicţionar de sinonime)