moșteni dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOŞTEÁN, moşteni, s.m. (Înv. şi reg.) Moşnean (1). – Cf. m o ş n e a n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞTENÍ, moştenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deţine pe cale ereditară o însuşire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obţine, a dobândi. – Din moştean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞT//EÁN ~éni m. înv. reg. v. MOŞNEAN. /cf. moş, moşteni, alb. moşatar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MOŞTEN//Í ~ésc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calităţi, caracteristici) A deţine prin ereditate. /Din moştean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moşteán s. m., pl. moşténi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moştení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moştenésc, imperf. 3 sg. moşteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. moşteneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOŞTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞTEÁN s. v. moşnean, moştenitor, răzeş, succesor, urmaş.
(Dicţionar de sinonime)

MOŞTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moşneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoşi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mos most moste mosten

Cuvinte se termină cu literele: ni eni teni steni osteni