moștenit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOŞTENÍ, moştenesc, vb. IV. Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deţine pe cale ereditară o însuşire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obţine, a dobândi. – Din moştean.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŞTENÍT, -Ă, moşteniţi, -te, adj. Rămas de la înaintaşi; dobândit prin moştenire; ereditar. – V. moşteni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOŞTEN//Í ~ésc tranz. 1) (bunuri, patrimonii, titluri etc.) A primi prin succesiune; a căpăta prin testament. 2) (calităţi, caracteristici) A deţine prin ereditate. /Din moştean
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moştení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. moştenésc, imperf. 3 sg. moşteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. moşteneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOŞTENÍ vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moşneni. 2. a apuca. (Obicei ~ de la strămoşi.)
(Dicţionar de sinonime)

MOŞTENÍT adj. v. ereditar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mos most moste mosten

Cuvinte se termină cu literele: it nit enit tenit stenit