MOŞURÓI s.n. v. muşuroi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞUROÍ vb. v. MUŞUROÍ2. A grămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se îngrămădi. [Var.: moşuroí, muşiroí vb. IV] – Din muşuroi1. [DLRM]
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOŞUROÍ vb. v. MUŞUROÍ2. A grămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se îngrămădi. [Var.: moşuroí, muşiroí vb. IV] – Din muşuroi1. [DLRM]
(Alte dicţionare)