moțare

MOŢÁ, moţez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) aranja moţul¹ (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoţona. – Din moţ¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOŢÁRE, moţari, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) moţa şi rezultatul ei. – V. moţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOŢ//Á ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în formă de moţ. 2) fig. fam. A găti excesiv şi fără gust. /Din moţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piţigói moţát s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moţá vb., ind. prez. 1 sg. moţéz, 3 sg. şi pl. moţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moţáre s. f., g.-d. art. moţării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOŢÁ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.
(Dicţionar de sinonime)