moara dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (şi inutil), a nu-i tăcea gura. Ca la moară = a) pe rând, în ordinea sosirii; b) (în legătură cu verbele „a intra”, „a ieşi” sau cu echivalentele acestora) într-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situaţie favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbeşte, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească. A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moară la râşniţă = a ajunge rău; a decădea, a scăpăta. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acţiuni inutile, ridicole; a se lupta cu duşmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită”, „stricată” etc.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. persoană care flecăreşte fără încetare; meliţă. 2. Maşină de lucru sau instalaţie folosită pentru mărunţirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcţie prevăzută cu asemenea maşini sau instalaţii. 3. (Înv.) Fabrică (în care materia primă era mărunţită, zdrobită, frământată). 4. (Reg.) Jocul de ţintar. – Lat. mola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simţi covârşit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ţine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veşteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOÁR//Ă mori f. 1) Construcţie prevăzută cu instalaţii speciale pentru măcinarea cerealelor. ~ de vânt. ~ de apă. ~ cu aburi. ♢ A turna apă la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apă la ~) a-i crea cuiva o situaţie favorabilă (pentru a înfăptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i apărea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situaţia în folosul cuiva. A se bate cu morile de vânt a) a întreprinde acţiuni inutile; b) a lupta cu duşmani închipuiţi. A ajunge de la ~ la râşniţă a sărăci. ~ stricată (sau hodorogită, spartă, neferecată) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a împiedica pe cineva să facă ceva; a paraliza cuiva mişcările; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trăi ca găina la ~ a trăi în belşug. 2) Maşină pentru mărunţirea unor materiale tari (minereuri, pietriş etc.) /<lat. mola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a deceda; a răposa; a sucomba. ♢ ~ după cineva (sau după ceva) a ţine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristeţe) a fi covârşit de dor (frică, tristeţe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A tragemoară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluţie lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizaţie, limbă care moare. /<lat. moriri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moáră (móri), s.f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de ţintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. . – Der. morar, s.m. cu suf. -ar (după Puşcariu 1108 şi Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriţă), s.f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s.f. şi n. (ocupaţie de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morişcă, s.f. (moară de mînă; jucărie; guraliv).
(Dicţionarul etimologic român)

murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrşi din viaţă. – 2. A simţi o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Puşcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorţi. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s.m. (călugăr care îngrijeşte muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s.m. (mortal, efemer); nemurire, s.f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creaţie a scriitorilor romantici; nemuritorie, s.f. (înv., imortalitate).
(Dicţionarul etimologic român)

MOARÁ vb. tr. a da reflexe de moar unei ţesături, unei stofe, unor metale. (< fr. moirer)
(Marele dicţionar de neologisme)

moáră s. f., g.-d. art. mórii; pl. mori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

murí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moará vb., ind. prez. 1 sg. moaréz, 3 sg. şi pl. moareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOÁRĂ s. v. ţintar.
(Dicţionar de sinonime)

MOÁRĂ s. v. ceas, ceasornic, gater, gură, joagăr, morişcă, stomac.
(Dicţionar de sinonime)

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A muri ≠ a (se) naşte, a învia, a răsări, a trăi, a vieţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moa moar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara oara