moare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOÁRE s.f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oţet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se ţin ori s-au ţinut murături; spec. zeamă de varză. ♢ Expr. A şti (sau a cunoaşte) moarea cuiva = a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simţi covârşit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ţine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veşteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOÁR//E f. reg. 1) Apă cu sare (şi cu oţet), folosită la conservarea legumelor. 2) Zeamă de murături. ~ de varză. ~ de castraveţi. ♢ A şti (sau a cunoaşte) ~ea cuiva a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a deceda; a răposa; a sucomba. ♢ ~ după cineva (sau după ceva) a ţine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristeţe) a fi covârşit de dor (frică, tristeţe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A tragemoară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluţie lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizaţie, limbă care moare. /<lat. moriri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moáre s.f. – 1. (Mold., Bucov.) Un fel de saramură în care se pun murăturile. – 2. (Olt.) Lături. – Mr. moare. Lat. mŭries, mŭria (Puşcariu 1103; Philippide, Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756), cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera. – Der. mura, vb. (a pune legume la conservat în moare; a uda, a îmbiba, cu apă); murătoare, s.f. (saramură); murătură, s.f. (legumă conservată în saramură sau în oţet). – Cf. saramură.
(Dicţionarul etimologic român)

moáre s.f. – (Mold., Bucov.) Natură, temperament, mai ales în sens defavorabil; irascibilitate, nelinişte. – Mr. moru. Lat. mos, mōrem (Candrea; V. Grecu, Codrul Cosminului, I, 569). Pentru mr., cf. Papahagi, GS, I, 569.
(Dicţionarul etimologic român)

murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrşi din viaţă. – 2. A simţi o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Puşcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorţi. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s.m. (călugăr care îngrijeşte muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s.m. (mortal, efemer); nemurire, s.f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creaţie a scriitorilor romantici; nemuritorie, s.f. (înv., imortalitate).
(Dicţionarul etimologic român)

moáre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

murí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOÁRE s. v. zeamă de varză.
(Dicţionar de sinonime)

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A muri ≠ a (se) naşte, a învia, a răsări, a trăi, a vieţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moa moar

Cuvinte se termină cu literele: re are oare