moarea dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOÁRE s.f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oţet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se ţin ori s-au ţinut murături; spec. zeamă de varză. ♢ Expr. A şti (sau a cunoaşte) moarea cuiva = a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOÁR//E f. reg. 1) Apă cu sare (şi cu oţet), folosită la conservarea legumelor. 2) Zeamă de murături. ~ de varză. ~ de castraveţi. ♢ A şti (sau a cunoaşte) ~ea cuiva a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moáre s.f. – 1. (Mold., Bucov.) Un fel de saramură în care se pun murăturile. – 2. (Olt.) Lături. – Mr. moare. Lat. mŭries, mŭria (Puşcariu 1103; Philippide, Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756), cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera. – Der. mura, vb. (a pune legume la conservat în moare; a uda, a îmbiba, cu apă); murătoare, s.f. (saramură); murătură, s.f. (legumă conservată în saramură sau în oţet). – Cf. saramură.
(Dicţionarul etimologic român)

moáre s.f. – (Mold., Bucov.) Natură, temperament, mai ales în sens defavorabil; irascibilitate, nelinişte. – Mr. moru. Lat. mos, mōrem (Candrea; V. Grecu, Codrul Cosminului, I, 569). Pentru mr., cf. Papahagi, GS, I, 569.
(Dicţionarul etimologic român)

moáre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOÁRE s. v. zeamă de varză.
(Dicţionar de sinonime)

MOAREÁ s. v. moar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moa moar moare

Cuvinte se termină cu literele: ea rea area oarea