moarte dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică; c) loc, adj. şi adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ♢ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-şi face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ♢ Expr. Pe viaţă şi pe moarte = a) din toate puterile, cu înverşunare, punându-si viaţa în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morţii = (a fi) în agonie. Între viaţă şi moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morţii = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morţii = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se nelinişti extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n ţigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alţii; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaşte) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariţie, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ♢ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuţie. Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. şi pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieşte sau se crede că pricinuieşte moarte (1). ♢ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, tis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ Expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a face pe prostul. A o lasa moartă (în păpuşoi) = a lasa o chestiune încurcată, a renunţa la ceva. A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva, a fi îndrăgostit de cineva sau de ceva; a ţine mult la cineva sau la ceva. A fi mai mult mort (decât viu) = a fi istovit, epuizat (de boală, de frică etc.).Nici mort sau mort-tăiat = (în construcţii negative) cu nici un preţ, sub nici un motiv, în nici un caz. Mort-copt = cu orice preţ, necondiţionat, neapărat; vrând-nevrând, cu chiu cu vai. A umbla (sau a se ţine) mort după... = a) a lupta, a se zbate pentru a obţine ceva; b) a-şi manifesta dragostea faţă de cineva străduindu-se să fie mereu în preajma lui. A fi beat mort (sau mort de beat) = a fi foarte beat. ♦ Limbă moartă = limbă care a încetat să fie învăţată ca limbă maternă. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor de transport care aparţin unei gospodării sau unei întreprinderi. Timp mort = lipsă de activitate a forţelor de muncă sau a maşinilor; întrerupere neprevăzută a muncii. Unghi mort = loc de pe traiectoria unei arme de foc pe care nu-i poate atinge proiectilul. Punct mort = poziţie a unui mecanism bielă-manivelă care corespunde momentului când biela şi manivela au axele în prelungire sau suprapuse. (Expr.) A ajunge la un (sau într-un) punct mort = a ajunge la un impas, în imposibilitate de a găsi o soluţie. Linie moartă = linie de cale ferată care serveşte numai pentru garare. (Expr.) A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere. Fier mort = fier de calitate inferioară. ♦ (Fam.; despre aparate, motoare etc.) Care nu mai funcţionează. 2. (Despre părţi ale corpului) Cu funcţiile vitale pierdute; paralizat, înţepenit. ♢ (Pop.) Carne (sau piele) moartă = carne sau piele care se formează deasupra rănilor şi prin care nu trec ramificaţiile nervoase. 3. (Despre plante) Uscat, veşted. 4. Fig. (Despre lucruri) Fără viaţă, neînsufleţit; nemişcat, încremenit. ♦ Lipsit de zgomot, de activitate, de viaţă; liniştit. ♦ (Despre culori, nuanţe) Fără strălucire; şters. II. S.m. şi f. Persoană care a murit, defunct, decedat; trupul neînsufleţit al unei persoane aşezat în coşciug sau înmormântat. ♢ Expr. Mortul de la groapă nu se mai întoarce, se spune despre un lucru pierdut definitiv, despre ceva care nu mai poate fi îndreptat. Apa morţilor = fata morgana, v. morgana. A scula (sau a trezi, a deştepta) şi morţi (sau din morţi), se spune despre zgomote sau surse de zgomote foarte intense şi stridente. A umbla (sau a merge) ca după mort = a merge foarte încet. Ca la mort = (în legătură cu verbe ca „a se aduna”, „a veni”) în număr (foarte) mare. – Lat. mortuus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOÁRT//E morţi f. 1) Oprire definitivă a tuturor funcţiilor vitale ale unui organism; încetare, stingere din viaţă; deces. ♢ ~ biologică încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. ~ aparentă letargie. ~ clinică (sau relativă) prima fază a decesului, constând în încetarea activităţii cardiace şi a respiraţiei, în care reanimarea este încă posibilă. Pe viaţă şi pe ~ a) din toate puterile; b) cu riscul vieţii. A fi bolnav de ~ (sau a se zbate de ~, a se afla între viaţă şi ~, a fi pe patul de ~ sau a fi pe patul morţii, a trage de ~, a fi în gura morţii) a fi grav bolnav. A da mâna cu ~ea (sau a vedea ~ea cu ochii) a se afla într-o situaţie foarte periculoasă. A muri de ~ bună a muri de bătrâneţe. Viaţă fără (de) ~ viaţă veşnică, nemuritoare. A fi uitat de ~ a fi foarte bătrân. 2) Lipsire de viaţă (premeditat sau din întâmplare); omor; ucidere. ♢ A face ~ de om a comite o crimă. 3) Fapt care duce la încetarea din viaţă. 4) Mortalitate cauzată de un dezastru. ♢ Asta e ~ea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferinţa (sau slăbiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsă capitală; execuţie. 6) Făptură groaznică reprezentând un schelet cu o coasă, care seceră vieţile omeneşti. ♢ Bun să-l trimiţi după ~ se spune despre o persoană, care, fiind trimisă undeva, este aşteptată prea mult. 7): ~ea-puricelui plantă erbacee, din familia compozeelor cu tulpina şi frunzele păroase şi cu flori galbene. [G.-D. morţii] /<lat. mors, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MORT1 moártă (morţi, moárte) 1) Care a murit; care nu mai este viu; decedat; defunct; răposat. ♢ Limbă moartă limbă care a încetat să fie folosită ca limbă maternă. Linie moartă linie de cale ferată care serveşte numai pentru garare. Inventar ~ inventar neutilizat. Nici ~ a) pentru nimic în lume; cu nici un preţ; b) niciodată. Mai mult ~ decât viu a) sleit de puteri; istovit; extenuat; b) speriat peste măsură; îngrozit. ~-copt (sau ~ ori copt) cu orice preţ; neapărat. Beat ~ foarte beat. ~ de oboseală (de foame, de sete etc.) foarte obosit (flămând, însetat etc.). A cădea ~ a) a muri; b) a nu mai putea de oboseală; a fi istovit. A umbla după potcoave de cai morţi (sau a umbla după cai morţi să le ia potcoavele) a umbla fără rost pe drumuri; a hoinări. A se face ~ în păpuşoi a se face că nu ştie nimic; a o face pe prostul. A umbla (sau a se ţine) ~ după cineva a căutaobţină ceva cu orice preţ; a nu mai da răgaz cuiva. A dormi ~ a dormi adânc. A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă a se afla în declin; a nu mai juca rolul de altădată. 2) (despre vegetaţie) Care este fără frunze; desfrunzit. 3) (despre flori) Care şi-a pierdut vlaga şi frăgezimea; ofilit. 4) (despre localităţi, străzi) Care este lipsit de viaţă, de mişcare, de zgomot. 5) rar (despre culori) Care nu are strălucire; şters; spălăcit; decolorat. /<lat. mortuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOR//T2 ~ţi m. Persoană care a murit; răposat; decedat; defunct. /<lat. mortuus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moárte (mórţi), s.f. – 1. Sfîrşit, deces. – 2. Omucid, omor. – Mr. moarte, megl. moarti. Lat. mortem (Puşcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), cf. alb. mortë (Philippide, II, 648), it., port. morte, fr., cat. mort, sp. muerte. – Cf. mort, muri. – Der. neol. mortal, adj., din fr. mortal; mortalitate, s.f., din fr. mortalité; inmortalitate, s.f, din fr. immortalité; mortifica, vb., din fr. mortifier; mortificaţi(un)e, s.f., din fr. mortification; mortuar, adj., din fr. mortuaire.
(Dicţionarul etimologic român)

mort (moártă), adj. – Decedat. – Mr. mortu, megl., istr. mort. Lat. mortuus (Puşcariu 1110; REW 5695), cf. it., port. morto, fr., cat. mort, sp. muerto. – Cf. moarte, mortăciune. – Der. morţărie, s.f. (Banat, cimitir); morţiş, adv. (în mod tenace); morţiu, adv. (cu îndărătnicie); morţiu, adj. (ca pentru mort).
(Dicţionarul etimologic român)

a-i căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

moártea-găínilor (med. vet.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oáia-mórţilor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moárte s. f., g.-d. art. mórţii; pl. morţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moártea-púricelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cap-de-mórt (zool.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mort adj. m., s. m., pl. morţi; f. sg. moártă, pl. moárte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urzícă-moártă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OAIA-MÓRŢILOR s. v. becaţă, becaţină.
(Dicţionar de sinonime)

MOARTEA-GĂÍNILOR s. v. cobe, ţâfnă.
(Dicţionar de sinonime)

MOARTEA-STÉLNIŢELOR s. v. păducherniţă.
(Dicţionar de sinonime)

MOÁRTE s. 1. decedare, deces, dispariţie, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârşenie, săvârşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeş. (~ unei persoane.) 2. (fig.) mormânt, somnul de veci. (Acolo şi-a găsit ~.) 3. moarte aparentă v. letargie. 4. v. crimă.
(Dicţionar de sinonime)

MOÁRTE s. v. dispariţie, epidemie, molimă, mortalitate.
(Dicţionar de sinonime)

FLUTURUL-MÓRŢII s. v. cap-de-mort, flutu-re-cap-de-mort, strigă.
(Dicţionar de sinonime)

GÂNDACUL-MÓRŢILOR s. v. borză.
(Dicţionar de sinonime)

SUFLETUL-MÓRŢILOR s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
(Dicţionar de sinonime)

APA-MÓRŢILOR s. v. fata morgana.
(Dicţionar de sinonime)

URZICĂ MOÁRTĂ s. v. paracherniţă.
(Dicţionar de sinonime)

MORT adj. v. inanimat, neanimat, neînsufle-ţit.
(Dicţionar de sinonime)

MORT adj., s. 1. adj., s, decedat, defunct, dispărut, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvârşit. (~ul era un om în vârstă.) 2. adj. inert, neînsufleţit, nemişcat, rece, ţeapăn. (L-a găsit ~.) 3. adj. v. ofilit.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂREA-MÓRTULUI s. v. cucuvaie, cucuvea.
(Dicţionar de sinonime)

OS MÓRT s. v. eparven, exostoză, spavan.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Moarte ≠ înviere, naştere, nemurire, reînviere, viaţă, nemoarte
(Dicţionar de antonime)

Mort ≠ viu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moa moar moart

Cuvinte se termină cu literele: te rte arte oarte