moartea dex - definiţie, sinonime, conjugare

moartea

[Sinonime]
MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj. şi adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericeşti; despre păcate, greşeli) care atrage osânda veşnică; c) loc, adj. şi adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ♢ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-şi face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ♢ Expr. Pe viaţă şi pe moarte = a) din toate puterile, cu înverşunare, punându-si viaţa în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morţii = (a fi) în agonie. Între viaţă şi moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morţii = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morţii = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se nelinişti extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n ţigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alţii; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaşte) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situaţie juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariţie, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ♢ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuţie. Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. şi pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieşte sau se crede că pricinuieşte moarte (1). ♢ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, tis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOÁRT//E morţi f. 1) Oprire definitivă a tuturor funcţiilor vitale ale unui organism; încetare, stingere din viaţă; deces. ♢ ~ biologică încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. ~ aparentă letargie. ~ clinică (sau relativă) prima fază a decesului, constând în încetarea activităţii cardiace şi a respiraţiei, în care reanimarea este încă posibilă. Pe viaţă şi pe ~ a) din toate puterile; b) cu riscul vieţii. A fi bolnav de ~ (sau a se zbate de ~, a se afla între viaţă şi ~, a fi pe patul de ~ sau a fi pe patul morţii, a trage de ~, a fi în gura morţii) a fi grav bolnav. A da mâna cu ~ea (sau a vedea ~ea cu ochii) a se afla într-o situaţie foarte periculoasă. A muri de ~ bună a muri de bătrâneţe. Viaţă fără (de) ~ viaţă veşnică, nemuritoare. A fi uitat de ~ a fi foarte bătrân. 2) Lipsire de viaţă (premeditat sau din întâmplare); omor; ucidere. ♢ A face ~ de om a comite o crimă. 3) Fapt care duce la încetarea din viaţă. 4) Mortalitate cauzată de un dezastru. ♢ Asta e ~ea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferinţa (sau slăbiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsă capitală; execuţie. 6) Făptură groaznică reprezentând un schelet cu o coasă, care seceră vieţile omeneşti. ♢ Bun să-l trimiţi după ~ se spune despre o persoană, care, fiind trimisă undeva, este aşteptată prea mult. 7): ~ea-puricelui plantă erbacee, din familia compozeelor cu tulpina şi frunzele păroase şi cu flori galbene. [G.-D. morţii] /<lat. mors, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

moárte (mórţi), s.f. – 1. Sfîrşit, deces. – 2. Omucid, omor. – Mr. moarte, megl. moarti. Lat. mortem (Puşcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), cf. alb. mortë (Philippide, II, 648), it., port. morte, fr., cat. mort, sp. muerte. – Cf. mort, muri. – Der. neol. mortal, adj., din fr. mortal; mortalitate, s.f., din fr. mortalité; inmortalitate, s.f, din fr. immortalité; mortifica, vb., din fr. mortifier; mortificaţi(un)e, s.f., din fr. mortification; mortuar, adj., din fr. mortuaire.
(Dicţionarul etimologic român)

a-i căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

moártea-găínilor (med. vet.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

oáia-mórţilor s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moárte s. f., g.-d. art. mórţii; pl. morţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moártea-púricelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OAIA-MÓRŢILOR s. v. becaţă, becaţină.
(Dicţionar de sinonime)

MOARTEA-GĂÍNILOR s. v. cobe, ţâfnă.
(Dicţionar de sinonime)

MOARTEA-STÉLNIŢELOR s. v. păducherniţă.
(Dicţionar de sinonime)

MOÁRTE s. 1. decedare, deces, dispariţie, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârşenie, săvârşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeş. (~ unei persoane.) 2. (fig.) mormânt, somnul de veci. (Acolo şi-a găsit ~.) 3. moarte aparentă v. letargie. 4. v. crimă.
(Dicţionar de sinonime)

MOÁRTE s. v. dispariţie, epidemie, molimă, mortalitate.
(Dicţionar de sinonime)

FLUTURUL-MÓRŢII s. v. cap-de-mort, flutu-re-cap-de-mort, strigă.
(Dicţionar de sinonime)

GÂNDACUL-MÓRŢILOR s. v. borză.
(Dicţionar de sinonime)

SUFLETUL-MÓRŢILOR s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Moarte ≠ înviere, naştere, nemurire, reînviere, viaţă, nemoarte
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moa moar moart moarte

Cuvinte se termină cu literele: ea tea rtea artea oartea