PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcţioneze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact şi cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mişcări continue. – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mişcă sau care poate fi mişcat; mişcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îşi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mişcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOBÍL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mişcă sau se poate mişca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre faţa omului) Care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) care este în continuă mişcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moţiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; motiv. // (Şi în forma mobili-, mobilo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „care nu este fix”, „mobil”, „mişcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
(Dicţionar de neologisme)
MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
perpétuum móbile s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mobíl2 (jur. şi móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mobíl1 s. n., pl. mobíle/mobíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOBÍL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mişcă sau se poate mişca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre faţa omului) Care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) care este în continuă mişcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moţiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; motiv. // (Şi în forma mobili-, mobilo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „care nu este fix”, „mobil”, „mişcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
(Dicţionar de neologisme)
MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
perpétuum móbile s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mobíl2 (jur. şi móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mobíl1 s. n., pl. mobíle/mobíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
(Dicţionar de antonime)