mobilă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcţioneze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact şi cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte şi de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mişcări continue. – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mişcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÓBILĂ, mobile, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinaţie practică precisă) care serveşte la amenajarea unei locuinţe, a unei instituţii etc. şi care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuinţă cu mobilă. – Din mobilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mişcă sau care poate fi mişcat; mişcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îşi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mişcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOBÍL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÓBIL//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuinţe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MOBIL//Á ~éz tranz. (încăperi, locuinţe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mişcă sau se poate mişca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre faţa omului) Care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) care este în continuă mişcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moţiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; motiv. // (Şi în forma mobili-, mobilo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „care nu este fix”, „mobil”, „mişcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
(Dicţionar de neologisme)

MÓBILĂ s.f. Lucru care serveşte la amenajarea unei locuinţe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].
(Dicţionar de neologisme)

MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuinţă etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].
(Dicţionar de neologisme)

MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mişcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÓBILĂ s. f. 1. obiect care serveşte la amenajarea unei locuinţe. ♢ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOBILÁ vb. tr. a aranja o cameră, o locuinţă cu mobila necesară. (după fr. meubler)
(Marele dicţionar de neologisme)

perpétuum móbile s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mobíl2 (jur. şi móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mobíl1 s. n., pl. mobíle/mobíluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

móbilă s. f., g.-d. art. móbilei; pl. móbile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. şi pl. mobileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.
(Dicţionar de sinonime)

MÓBILĂ s. v. mobilier.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mob mobi mobil

Cuvinte se termină cu literele: la ila bila obila