mobilare

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuinţă cu mobilă. – Din mobilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOBILÁRE, mobilări, s.f. Acţiunea de a mobila şi rezultatul ei; fel de a mobila. – V. mobila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOBIL//Á ~éz tranz. (încăperi, locuinţe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuinţă etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].
(Dicţionar de neologisme)

MOBILÁRE s.f. Acţiunea de a mobila şi rezultatul ei. [< mobila].
(Dicţionar de neologisme)

MOBILÁ vb. tr. a aranja o cameră, o locuinţă cu mobila necesară. (după fr. meubler)
(Marele dicţionar de neologisme)

mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. şi pl. mobileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mobiláre s. f., g.-d. art. mobilării; pl. mobilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)