mobilitate dex - definiţie, sinonime, conjugare

mobilitate

[Sinonime]
MOBILITÁTE, mobilităţi, s.f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mişca, de a-şi schimba locul sau poziţia; proprietatea de a fi mişcat, deplasat. ♦ Uşurinţă în mişcări; vioiciune, degajare, naturaleţe (a mişcărilor). ♦ Capacitate a feţei de a-şi schimba uşor expresia, de a exterioriza stările sufleteşti. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOBILIT//ÁTE ~ăţi f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOBILITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu uşurinţă de la o dispoziţie sufletească la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Uşurinţa de a-şi schimba expresia feţei, a figurii. 3. Mobilitatea populaţiei = schimbare a unor caracteristici ale populaţiei (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenţei diferiţilor factori social-economici. [Cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].
(Dicţionar de neologisme)

MOBILITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu uşurinţă de la o dispoziţie sufletească la alta. ♢ capacitate a feţei de a-şi schimba expresia. ♢ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilităţii; pl. mobilităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOBILITÁTE s. 1. (înv.) mişcăciune. (Însuşirea unui corp mobil sau ~.) 2. v. instabilitate. 3. mobilitate funcţională v. labilitate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mob mobi mobil mobili

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate litate