mocăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. Intranz. şi refl. (Pop. şi fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moşmondi, a (se) mocoşi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [Prez. ind. şi: mocăiesc] – Et. nec. Cf. m o a c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOCĂÍT, -Ă, mocăiţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. (Persoana) care lucrează încet, fără spor, care acţionează sau umblă încet. 2. (Persoană) care îşi pierde vremea cu nimicuri. [Pr.:-că-it] – V. mocăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE MOCĂI mă mócăi intranz. pop1) A lucra încet şi fără spor; a migăli; a se mocoşi; a bichiri. 2) A pierde timpul în zadar. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mocăí (-ăésc, mocăít), vb. – 1. A da din cap. – 2. A munci din greu. – 3. A lucra încet şi fără spor. – Var. mogăi. Creaţie expresivă, pornind de la rădăcina moc-, cf. moacă. – Der. mocoşi, vb. (a se speti; a munci fără spor), cu suf. expresiv -şi (după Tiktin, legat de sl. mąka, cf. muncă; după Bogrea, Dacor., IV, 834, din rut. Makoša „zeiţa odihnei”); morcoşi, vb. (Trans., a pune buceaua la butucul roţii), cu r epentetic; morcoaşe, s.f. (Trans., bucea); morcoti, vb. (înv., a bolborosi), cf. Iordan, BF, 194 (după Tiktin, din pol. markotač; după Candrea, din rut. morkotati; după Scriban, din rut. morkotiti); mogoroji (var. mogorogi), vb. (a căra; a bolborosi, a mormăi), pe care Cihac, II, 516 îl pune în legătură cu mag. mocorogni „a se bîlbîi” şi Scriban cu mag. megmorogni „a grohăi”; mogorog, s.m. (Mold., persoană nemulţumită); morocăni, vb. (a bombăni, a dojeni), pe care Cihac, II, 516 îl lega de mag. morgolodni, Tiktin cu sl. mrŭknąti „a întuneca” şi Scriban cu mag. morogni; morocăneală, s.f. (bombănit); morocănos, adj. (nemulţumit; ursuz, posac); modoşi, vb. (Banat, a lenevi).
(Dicţionarul etimologic român)

mocăí vb., ind. prez. 1 sg. mócăi/mocăiésc, 3 sg. şi pl. mócăie/mocăiéşte, imperf. 3 sg. mocăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mócăie/mocăiáscă; ger. mocăínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mocăít adj. m., s. m., pl. mocăíţi; f. sg. mocăítă, pl. mocăíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOCĂÍ vb. a migăli, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tândăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce tot ~ acolo?)
(Dicţionar de sinonime)

MOCĂÍ vb. v. aţipi, dormita, mocni, moţăi, picoti, piroti.
(Dicţionar de sinonime)

MOCĂÍT adj. mocoşit, moşmondit, ticăit, (Mold.) chitcăit. (Un om ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se mocăi ≠ a se grăbi, a se pripi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moc moca mocai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait ocait