mocnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără; a arde sub cenuşă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-şi trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în aşteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc., a fierbe; a sta posomorât şi tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOCNÍT, -Ă, mocniţi, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbuşit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezeşte, care este fără viaţă, inactiv. 3. Fig. Reţinut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o ameninţare (gata să se declanşeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet şi potolit, dar persistent. – V. mocni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOCN//Í ~ésc intranz. 1) (despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără şi putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viaţă lipsită de activitate şi de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOCNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este liniştită, înceată, dar de lungă durată. 3) (despre stări de lucruri) Care ascunde o ameninţare (gata să se declanşeze). 4) (despre vreme, atmosferă) Care devine mai întunecos din cauza norilor; înnourat; mohorât. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apă) Care stă mai mult timp într-un loc; neîmprospătat. /v. a mocni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mocní (mocnésc, mocnít), vb. – 1. (Mold.) A se uda, a se muia, a se umezi. – 2. (Despre foc, jar) A arde înăbuşit. – 3. (Despre idei, sentimente) A rămîne ascunse. – 4. A cădea pe gînduri, a medita. – 5. A tăcea, a nu se manifesta. Sl. moknąti „a se uda” (Candrea; Scriban). Der. din sl. mlŭknąti, cf. mîlc (Cihac, II, 200) e mai puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

mocní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mocneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOCNÍ vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MOCNÍ vb. v. acri, altera, descompune, fermenta, împuţi, înăcri, macera, strica.
(Dicţionar de sinonime)

MOCNÍT adj. v. acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăinuit, trezit.
(Dicţionar de sinonime)

MOCNÍT adj., adv. înăbuşit, înfundat. (Foc ~; focul arde ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moc mocn mocni

Cuvinte se termină cu literele: it nit cnit ocnit