MOCĂNCÚŢĂ, mocăncuţe, s.f. Diminutiv al lui mocancă. – Mocancă + suf. -uţă.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mocăncúţă s. f., g.-d. art. mocăncúţei; pl. mocăncúţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:MOCĂNCÚŢĂ s. v. ţărancă, ţărăncuţă.(Dicţionar de sinonime)