mod dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOD, moduri, s.n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ♢ (Ec. pol.) Mod de producţie = fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei lor caracterizând o orânduire socială şi determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acţiunea, starea sau însuşirea exprimată de un verb. Complement circumstanţial de mod = complement circumstanţial care arată cum sau în ce măsură se desfăşoară sau apare la un moment dat o acţiune, o stare sau o însuşire. Propoziţie circumstanţială de mod = propoziţie care arată felul cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau cum se înfăţişează o calitate din regentă. 2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acţiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine şi natură a intervalelor componente şi de o anumită funcţie a diferitelor sunete faţă de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOD ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; fel. 2) Mijloc de a acţiona în vederea realizării unui scop; manieră; procedeu; modalitate. 3) gram. Categorie a verbului prin care se exprimă atitudinea subiectului faţă de acţiune. 4) muz. Structură a unei game determinată de succesiunile intervalelor dintre sunetele componente. /<lat. modus, fr. mode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mod (móduri), s.n. – Fel, manieră. Lat. modus (sec. XVII). Apare pentru prima oară la Radu Greceanu. Este dubletul lui modru, s.n. (Trans., mod), din mag. modus, modor, modra (Cihac, II, 516; Tiktin; Candrea; Scriban; der. din lat. modulus sugerată de Philippide, Principii, 49 şi 148 e improbabilă). Der. modă (mr. modă), s.f., din fr. mode, sau it. moda, cf. ngr. μοδα, tc., bg. moda; modalitate, s.f., din fr. modalité; model, s.n., din fr. modèle; modela, vb. (a forma), din fr. modéler; modelaj, s.n., din fr. modélage; modera, vb. (a tempera), din fr. modérer; moderator, adj., din fr. modérateur; moderaţi(un)e, s.f., din fr. modération; modest, adj., din fr. modeste; modestie, s.f., din fr. modestie; modic, adj., din fr. modique; modicitate, s.f., din fr. modicité; modifica, vb., din lat. modificare (sec. XIX); modificaţi(un)e, s.f., din fr. modification; modistă, s.f. (femeie care confecţionează pălării de damă).
(Dicţionarul etimologic român)

MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc şi obţin bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii şi care reprezintă unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socoteşte acţiunea verbului. ♦ (Despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) De mod = care are sensul sau funcţia de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi de cantitatea judecăţilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].
(Dicţionar de neologisme)

MOD s. n. 1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă. o (ec.) ~ de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii; ~ de viaţă = conţinutul şi formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale unei societăţi. 2. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului faţă de acţiune. ♢ (despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) de ~ = care are sensul, funcţia de a arăta modul. 3. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi cantitatea judecăţilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)
(Marele dicţionar de neologisme)

mod s. n., pl. móduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marşă, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fel. 6. v. tip.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo

Cuvinte se termină cu literele: od