modicitate
MODICITÁTE s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi modic. – Din fr. modicité, lat. modicitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MODICITÁTE s.f. Micime, cantitate mică (a unei sume, a unui preţ). [Cf. fr. modicité, lat. modicitas].
(Dicţionar de neologisme)
MODICITÁTE s. f. însuşirea de a fi modic. (< fr. modicité, lat. modicitas)
(Marele dicţionar de neologisme)
modicitáte s. f., g.-d. art. modicităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MODICITÁTE s.f. Micime, cantitate mică (a unei sume, a unui preţ). [Cf. fr. modicité, lat. modicitas].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
modicitáte s. f., g.-d. art. modicităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)