MOD, moduri, s.n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ♢ (Ec. pol.) Mod de producţie = fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei lor caracterizând o orânduire socială şi determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acţiunea, starea sau însuşirea exprimată de un verb. Complement circumstanţial de mod = complement circumstanţial care arată cum sau în ce măsură se desfăşoară sau apare la un moment dat o acţiune, o stare sau o însuşire. Propoziţie circumstanţială de mod = propoziţie care arată felul cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau cum se înfăţişează o calitate din regentă. 2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acţiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine şi natură a intervalelor componente şi de o anumită funcţie a diferitelor sunete faţă de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MODÚL, module, s.n. 1. Unitate de lungime convenţională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ţine seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 3. Fiecare dintre părţile principale (şi detaşabile) ale unei nave cosmice. ♢ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcţionalitate proprie). – Din fr. module.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MOD ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; fel. 2) Mijloc de a acţiona în vederea realizării unui scop; manieră; procedeu; modalitate. 3) gram. Categorie a verbului prin care se exprimă atitudinea subiectului faţă de acţiune. 4) muz. Structură a unei game determinată de succesiunile intervalelor dintre sunetele componente. /<lat. modus, fr. mode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MODÚL1 ~i m. 1) Valoare absolută a unui număr real. 2) Rădăcină pătrată, rezultată din suma pătratelor componentelor unui număr complex. /<fr. module
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MODÚL2 ~e n. 1) (în arhitectura clasică) Unitate de măsură pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistenţă mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (şi detaşabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spaţial. /<fr. module
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mod (móduri), s.n. – Fel, manieră. Lat. modus (sec. XVII). Apare pentru prima oară la Radu Greceanu. Este dubletul lui modru, s.n. (Trans., mod), din mag. modus, modor, modra (Cihac, II, 516; Tiktin; Candrea; Scriban; der. din lat. modulus sugerată de Philippide, Principii, 49 şi 148 e improbabilă). Der. modă (mr. modă), s.f., din fr. mode, sau it. moda, cf. ngr. μοδα, tc., bg. moda; modalitate, s.f., din fr. modalité; model, s.n., din fr. modèle; modela, vb. (a forma), din fr. modéler; modelaj, s.n., din fr. modélage; modera, vb. (a tempera), din fr. modérer; moderator, adj., din fr. modérateur; moderaţi(un)e, s.f., din fr. modération; modest, adj., din fr. modeste; modestie, s.f., din fr. modestie; modic, adj., din fr. modique; modicitate, s.f., din fr. modicité; modifica, vb., din lat. modificare (sec. XIX); modificaţi(un)e, s.f., din fr. modification; modistă, s.f. (femeie care confecţionează pălării de damă).
(Dicţionarul etimologic român)
MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc şi obţin bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii şi care reprezintă unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socoteşte acţiunea verbului. ♦ (Despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) De mod = care are sensul sau funcţia de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi de cantitatea judecăţilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].
(Dicţionar de neologisme)
MODÚL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unităţi ale unei colectivităţi statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvenţă. ♢ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părţii reale şi a coeficientului părţii imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roţi dinţate şi numărul dinţilor acesteia. ♢ Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal şi lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ♢ Modul de irigaţie = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].
(Dicţionar de neologisme)
MODÚL2 s.m. Parte, porţiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ♢ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spaţiale, care poate funcţiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplineşte funcţia de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalaţie electronică. ♦ (Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporţiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].
(Dicţionar de neologisme)
MOD s. n. 1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă. o (ec.) ~ de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii; ~ de viaţă = conţinutul şi formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale unei societăţi. 2. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului faţă de acţiune. ♢ (despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) de ~ = care are sensul, funcţia de a arăta modul. 3. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi cantitatea judecăţilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)
(Marele dicţionar de neologisme)
MODÚL s. n. 1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale. ♢ număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real. ♢ (stat.) variantă a caracteristicii (4), înregistrată la cele mai multe unităţi ale unei colectivităţi statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvenţă. 2. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ♢ raportul dintre diametrul primitiv al unei roţi dinţate şi numărul dinţilor acesteia. o ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal şi lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apă. 4. parte componentă a unui ansamblu cu funcţionalitate proprie. ♢ fiecare din părţile detaşabile ale unei nave spaţiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplineşte funcţia de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalaţie electronică. 6. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)
(Marele dicţionar de neologisme)
mod s. n., pl. móduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
modúl s. n., art. modúlul, pl. modúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marşă, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fel. 6. v. tip.
(Dicţionar de sinonime)
MODÚL s. (MAT.) valoare absolută.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MODÚL, module, s.n. 1. Unitate de lungime convenţională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ţine seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex. 3. Fiecare dintre părţile principale (şi detaşabile) ale unei nave cosmice. ♢ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară. 4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcţionalitate proprie). – Din fr. module.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MODÚL1 ~i m. 1) Valoare absolută a unui număr real. 2) Rădăcină pătrată, rezultată din suma pătratelor componentelor unui număr complex. /<fr. module
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MODÚL2 ~e n. 1) (în arhitectura clasică) Unitate de măsură pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistenţă mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (şi detaşabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spaţial. /<fr. module
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mod (móduri), s.n. – Fel, manieră. Lat. modus (sec. XVII). Apare pentru prima oară la Radu Greceanu. Este dubletul lui modru, s.n. (Trans., mod), din mag. modus, modor, modra (Cihac, II, 516; Tiktin; Candrea; Scriban; der. din lat. modulus sugerată de Philippide, Principii, 49 şi 148 e improbabilă). Der. modă (mr. modă), s.f., din fr. mode, sau it. moda, cf. ngr. μοδα, tc., bg. moda; modalitate, s.f., din fr. modalité; model, s.n., din fr. modèle; modela, vb. (a forma), din fr. modéler; modelaj, s.n., din fr. modélage; modera, vb. (a tempera), din fr. modérer; moderator, adj., din fr. modérateur; moderaţi(un)e, s.f., din fr. modération; modest, adj., din fr. modeste; modestie, s.f., din fr. modestie; modic, adj., din fr. modique; modicitate, s.f., din fr. modicité; modifica, vb., din lat. modificare (sec. XIX); modificaţi(un)e, s.f., din fr. modification; modistă, s.f. (femeie care confecţionează pălării de damă).
(Dicţionarul etimologic român)
MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc şi obţin bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii şi care reprezintă unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socoteşte acţiunea verbului. ♦ (Despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) De mod = care are sensul sau funcţia de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi de cantitatea judecăţilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].
(Dicţionar de neologisme)
MODÚL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unităţi ale unei colectivităţi statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvenţă. ♢ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părţii reale şi a coeficientului părţii imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roţi dinţate şi numărul dinţilor acesteia. ♢ Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal şi lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ♢ Modul de irigaţie = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].
(Dicţionar de neologisme)
MODÚL2 s.m. Parte, porţiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ♢ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spaţiale, care poate funcţiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplineşte funcţia de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalaţie electronică. ♦ (Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporţiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].
(Dicţionar de neologisme)
MOD s. n. 1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă. o (ec.) ~ de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii; ~ de viaţă = conţinutul şi formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale unei societăţi. 2. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului faţă de acţiune. ♢ (despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) de ~ = care are sensul, funcţia de a arăta modul. 3. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi cantitatea judecăţilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)
(Marele dicţionar de neologisme)
MODÚL s. n. 1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale. ♢ număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real. ♢ (stat.) variantă a caracteristicii (4), înregistrată la cele mai multe unităţi ale unei colectivităţi statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvenţă. 2. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ♢ raportul dintre diametrul primitiv al unei roţi dinţate şi numărul dinţilor acesteia. o ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal şi lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apă. 4. parte componentă a unui ansamblu cu funcţionalitate proprie. ♢ fiecare din părţile detaşabile ale unei nave spaţiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplineşte funcţia de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalaţie electronică. 6. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)
(Marele dicţionar de neologisme)
mod s. n., pl. móduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
modúl s. n., art. modúlul, pl. modúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marşă, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fel. 6. v. tip.
(Dicţionar de sinonime)
MODÚL s. (MAT.) valoare absolută.
(Dicţionar de sinonime)