MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedesluşit, neclar (arătându-şi nemulţumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MOGOROG//Í ~ésc 1. intranz. pop. A vorbi încet şi nedesluşit (exprimându-şi în felul acesta supărarea sau nemulţumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproşa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mogorogí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mogorogeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mogorógea s.m. (reg.) om care abia vorbeşte, pe care nu-l poţi înţelege.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MOGOROGÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MOGOROG//Í ~ésc 1. intranz. pop. A vorbi încet şi nedesluşit (exprimându-şi în felul acesta supărarea sau nemulţumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproşa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mogorógea s.m. (reg.) om care abia vorbeşte, pe care nu-l poţi înţelege.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MOGOROGÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.
(Dicţionar de sinonime)