mojică dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. adj (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S.m. şi f. (Înv. şi reg.) Ţăran; p. gener. om de rând. 3. S.m. şi f. (În forma mujic) Nume dat ţăranilor ruşi înainte de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. [Var.: mujíc, -ă s.m. şi f.] – Din rus. mužik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOJÍ//C ~că (~ci, ~ce) m. şi f. 1) Persoană care vădeşte lipsă de educaţie; om cu apucături grosolane; mârlan; mahalagiu; bădăran; mitocan. 2) înv. Om de rând. /<rus. mužik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mojíc (mojíci), s.m. – 1. Ţăran, om simplu. – 2. Bădăran, ţopîrlan. – 3. (Adj.) Josnic, obraznic, neruşinat. Rut., rus. mužik (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 201), cf. pol. muzyk, ceh. muzik. Este dubletul lui mujic, s.m. (ţăran rus), cultism din sec. XIX. Der. mojicesc, adj. (grosolan); mojiceşte, adv. (cu mojicie); mojicie, s.f. (grosolănie, obrăznicie); mojicime, s.f. (ţărănime, plebe); mojicos, adj. (ţărănesc).
(Dicţionarul etimologic român)

mojíc s. m., adj. m., pl. mojíci; f. sg. mojícă, g.-d. art. mojícei, pl. mojíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOJÍC adj., s. 1. adj., s. v. mitocan. 2. adj. v. mitocănesc.
(Dicţionar de sinonime)

MOJÍC s. v. sătean, ţăran.
(Dicţionar de sinonime)

MOJÍCĂ s. v. mitocancă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo moj moji mojic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica jica ojica