molări

MOLÁRE, molări, s.f. Acţiunea de a mola. – V. mola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (şi substantivat, m.) = dinte mare cu suprafaţa lată, cu mai multe rădăcini, care serveşte la sfărâmarea şi măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÁR², -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparţine molului¹, privitor la mol¹. – Din fr. molaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÁR ~i m. Dinte gros şi lat, cu mai multe rădăcini, care serveşte la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ♢ Concentraţie molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].
(Dicţionar de neologisme)

MOLÁR adj.m. Dinte molar (şi s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat (dens) molaris].
(Dicţionar de neologisme)

MOLÁR¹ adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă şi se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOLÁR², -Ă adj. referitor la mol¹. o soluţie ~ă = soluţie care conţine un mol substanţă la un litru de solvent. (< fr. molaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOLÁR³, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ♢ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

moláre s. f., g.-d. art. molării; pl. molări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molărí, molărésc, vb. IV (reg.) a zugrăvi, a fotografia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MOLÁR s. v. măsea.
(Dicţionar de sinonime)