molau

MOLA¹ interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÁ² s.f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile oraşe. [Var.: mulá s.f.] – Din tc. molla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÁ³, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forţă, de energie, de elan; încet, greoi, leneş. 2. Lipsit de voinţă, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÂ//U ~ie (~i) şi substantival 1) Care este lipsit de vigoare şi energie; molatic. 2) fig. Care este lipsit de voinţă. /moale + suf. ~âu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MOLÁ¹ vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÓLA² s. m. „peştele lună”, lung până la 2 m şi greu până la 100⁰ kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
(Marele dicţionar de neologisme)

móla interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molá vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. şi pl. moleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

molâu adj. m., pl. molâi; f. sg. molâie, pl. molâie/molâi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.
(Dicţionar de sinonime)

MOLÂU s. v. grindel, molan.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Molâu ≠ ager, agil, energic, iute, viguros, sprinten, sprinţar, vioi
(Dicţionar de antonime)