molcomire

MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MOLCOM//Í ~ésc tranz. pop. A face să se molcomească; a linişti; a potoli; a calma; a domoli; a ogoi. /Din molcom
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MOLCOM//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a deveni molcom; a se domoli; a se linişti; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre fiinţe) A deveni calm, înfrânându-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

molcomí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. molcomésc, imperf. 3 sg. molcomeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. molcomeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOLCOMÍ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, linişti, potoli, smeri, tempera, umili.
(Dicţionar de sinonime)

MOLCOMÍRE s. v. acalmie, calm, linişte, pace, smerenie, tăcere, umilinţă.
(Dicţionar de sinonime)