moletă

MOLÉTĂ, molete, s.f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiţă cu muchia zimţuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalaţiile de extracţie sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalaţiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimţi etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiţă cu muchia zimţuită, folosită pentru a imprima pe suprafaţa unei piese forma negativă a zimţurilor; randalină. 2. Roată cu şanţ pe care se înfăşoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].
(Dicţionar de neologisme)

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimţi pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea ţesăturilor. [< fr. moleter].
(Dicţionar de neologisme)

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiţă cu muchia zimţuită, pentru a imprima pe suprafaţa unei piese forma negativă a zimţurilor; randalină. 2. roată cu şanţ pe care se înfăşoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)
(Marele dicţionar de neologisme)

MOLETÁ vb. tr. 1. a imprima zimţi pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea ţesăturilor. (< fr. moleter)
(Marele dicţionar de neologisme)

molétă s. f., pl. moléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. şi pl. moleteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalină.
(Dicţionar de sinonime)

MOLETÁ vb. v. zimţui.
(Dicţionar de sinonime)