molimă

MÓLIMĂ, molime, s.f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÓLIM//Ă ~e f. Boală contagioasă cu tendinţă de extindere rapidă. /<ngr. mólema
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mólimă (mólime), s.f. – Epidemie, contagiune. – Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). – Der. molimos, adj. (contagios); molipsi, vb. (a contamina), din ngr. μολεύω, aorist μολέψω, cf. bg. molepsa (Conev 93), mr. mulipsire; molipseală, s.f. (comtaminare); molipsitor, adj. (contagios).
(Dicţionarul etimologic român)

mólimă s. f., g.-d. art. mólimei; pl. mólime
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÓLIMĂ s. 1. v. epidemie. 2. v. epizootie.
(Dicţionar de sinonime)