momâie dex - definiţie, sinonime, conjugare
MOMẤIE, momâi, s.f. 1. Schelet de lemn înfăşurat în paie şi acoperit de zdrenţe, înfăţişând un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria şi alunga păsările şi animalele sălbatice dăunătoare; sperietoare, măgăoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinţe urâte. ♦ Mogâldeaţă. 3. (Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moşii; semn de aliniere. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MOMÂIE momâi f. 1) Schelet de lemn, înfăşurat cu paie şi acoperit cu zdrenţe, care se pune în semănături pentru a speria păsările şi animalele dăunătoare; matahală. 2) Fiinţă urâtă, cu defecte fizice; pocitură; monstru. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

momîie (-i), s.f. – Sperietoare, gogoriţă, baubau. Creaţie expresivă (REW 5277), coicide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745), slov. mamona. Der. din mamă (Giuglea, Dacor., II, 825) nu este posibilă. – Var. mămîie, mămuie, (înv.) mamuie; momîiaţă, mămăiaţă, , cu acelaşi suf. din mogîldeaţă; momîrlan, s.m. (ţopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf. mîrlan, ţopîrlan; mamiţă, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt; mamorniţă, s.f. (sperietoare); mamornic, s.m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea îl pune în legătură cu bg. mramoren „marmorean” (pentru semantism, cf. larvă); morniţă, s.f. (Bucov., ţînţar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui mamorniţă; morniţar, s.m. (Bucov., ţînţar). – Cf. mămăruţă.
(Dicţionarul etimologic român)

momâie s. f., art. momâia, g.-d. art. momâii; pl. momâi, art. momâile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOMÂIE s. 1. v. sperietoare. 2. v. mogâldeaţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mom moma momai

Cuvinte se termină cu literele: ie aie maie omaie