momițărie
MOMIŢĂRÍE, momiţării, s.f. (Rar) Maimuţărie. – Momiţă3 + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
momiţăríe s. f., art. momiţăría, g.-d. art. momiţăríei; pl. momiţăríi, art. momiţăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
momiţăríe s. f., art. momiţăría, g.-d. art. momiţăríei; pl. momiţăríi, art. momiţăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)