monahă dex - definiţie, sinonime, conjugare
MONÁH, monahi, s.m. Călugăr. [Var.: monác s.m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONÁH ~i m. Bărbat care, prin legământ, duce o viaţă de ascet şi trăieşte într-o mănăstire; călugăr. /<sl. monahu, ngr. monahos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

monáh (monáhi), s.m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parţial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje. – Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s.m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s.f. (călugăriţă), din sl. monachija, cultism; monahism, s.n. (călugărie).
(Dicţionarul etimologic român)

monáh s. m., pl. monáhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monáhă s. f., g.-d. art. monáhei; pl. monáhe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MONÁH s. v. călugăr.
(Dicţionar de sinonime)

MONÁH s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.
(Dicţionar de sinonime)

MONÁHĂ s. v. călugăriţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mona monah

Cuvinte se termină cu literele: ha aha naha onaha