monarh dex - definiţie, sinonime, conjugare

monarh

[Sinonime]
MONÁRH, monarhi, s.m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s.m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONÁRH ~i m. Conducător absolut al unei ţări; rigă; rege; suveran; împărat. /<ngr. monárhis, germ. Monarch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

monárh (monárhi), s.m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parţial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), şi apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s.f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s.f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s.n., din fr. monarchisme; monarhist, s.m., din fr. monarchiste.
(Dicţionarul etimologic român)

MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].
(Dicţionar de neologisme)

MONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)
(Marele dicţionar de neologisme)

monárh s. m., pl. monárhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MONÁRH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mona monar

Cuvinte se termină cu literele: rh arh narh onarh