monastic
[Sinonime]
MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONÁSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ţine de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].
(Dicţionar de neologisme)
MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ♢ propriu călugărilor. (< fr. monastique)
(Marele dicţionar de neologisme)
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONÁSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ţine de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ♢ propriu călugărilor. (< fr. monastique)
(Marele dicţionar de neologisme)
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
(Dicţionar de sinonime)