mondir dex - definiţie, sinonime, conjugare

mondir

MONDÍR s.n. v. mundir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mondír (-ruri), s.n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monture › germ. Montur, şi de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur. – Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mond mondi

Cuvinte se termină cu literele: ir dir ndir ondir