moneră

MONÉRĂ, monere, s.f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din fr. monère.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONÉRĂ s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrană şi nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viaţă la materia organică. [< fr. monère, cf. gr. moneres – izolat].
(Dicţionar de neologisme)

MONÉRĂ s. f. protozoar ipotetic fără nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viaţă la cea organică. (< fr. monère)
(Marele dicţionar de neologisme)

monéră s. f., g.-d. art. monérei; pl. monére
(Dicţionar ortografic al limbii române)