monetare

MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care aparţine monedei, privitor la monedă. ♢ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S.n. Inventar al banilor, sortaţi după valoare, pe fişicuri şi monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONETÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de monedă; propriu monedei. 2) Care ţine de circulaţia banilor şi de bani în general. ♢ Reformă ~ă schimbare a banilor. /<fr. monétaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONETÁR² ~i m. Muncitor specializat în lucrări de monetărie. /<fr. monétaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONETÁR³ ~i m. Inventar al banilor (pe fişicuri şi monede). A face ~ul. /<fr. monétaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONETÁR, -Ă adj. De monedă, referitor la monedă. // s.n. Inventar al banilor sortaţi după valoare întocmit de un casier la predarea casei. [Cf. fr. monétaire, lat. monetarius].
(Dicţionar de neologisme)

MONETÁR, -Ă I. adj. referitor la monedă. o sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat. II. s. n. inventar al banilor sortaţi după valoare, întocmit de un casier la predarea casei. (< fr. monétaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

monetár adj. m., pl. monetári; f. sg. monetáră, pl. monetáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monetár (persoană) s. m., pl. monetári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monetár (inventar al banilor) s. n., pl. monetáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MONETÁR adj. bănesc. (Reformă ~.)
(Dicţionar de sinonime)