mono dex - definiţie, sinonime, conjugare

mono

MONO1- Element de compunere cu sensul de „unic”, „singur”, „o dată”, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr. mono-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „unu”, „singur”, „unic”, „o dată”. [Var. mon-. / < fr. mono-, cf. gr. monos].
(Dicţionar de neologisme)

MON(O)- elem. „unul, singur, unic”. (< fr. mon/o-, cf. gr. monos)
(Marele dicţionar de neologisme)

MONO1- elem. mon(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

móno adj. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon

Cuvinte se termină cu literele: no ono