monoblepsie
MONOBLEPSÍE, monoblepsii, s.f. Defect al vederii care constă în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOBLEPSÍE f. Defect al vederii constând în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare ochi în parte se vede bine. /<fr. monoblepsie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MONOBLEPSÍE s.f. Defect al vederii constând în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere].
(Dicţionar de neologisme)
MONOBLEPSÍE s. f. defect al vederii în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsíe)
(Marele dicţionar de neologisme)
monoblepsíe s. f. (sil. -blep-), art. monoblepsía, g.-d. art. monoblepsíei; pl. monoblepsíi, art. monoblepsíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOBLEPSÍE f. Defect al vederii constând în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare ochi în parte se vede bine. /<fr. monoblepsie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MONOBLEPSÍE s. f. defect al vederii în neputinţa de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsíe)
(Marele dicţionar de neologisme)
monoblepsíe s. f. (sil. -blep-), art. monoblepsía, g.-d. art. monoblepsíei; pl. monoblepsíi, art. monoblepsíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)