monobloc dex - definiţie, sinonime, conjugare

monobloc

MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s.n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S.n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOBLÓC ~uri n. Dispozitiv de maşină constând dintr-un singur bloc (care nu se poate demonta). /<fr. monobloc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de maşină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc].
(Dicţionar de neologisme)

MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de maşină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)
(Marele dicţionar de neologisme)

monoblóc adj. invar. (sil. -bloc)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monoblóc s. n. (sil. -bloc), pl. monoblócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monob monobl

Cuvinte se termină cu literele: oc loc bloc obloc nobloc