monocarp

MONOCÁRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care înfloreşte şi face fruct o singură dată în timpul vieţii. – Din fr. monocarpe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOCÁRP ~ă (~i, ~e) (despre plante) Care înfloreşte şi face fruct o singură dată în timpul vieţii. /<fr. monocarpe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care înfloreşte şi fructifică o singură dată în cursul ciclului de dezvoltare. [Cf. gr. monos – unic, karpos – fruct].
(Dicţionar de neologisme)

MONOCÁRP s. n. fruct dintr-o singură carpelă. (< fr. monocarpe)
(Marele dicţionar de neologisme)

monocárp adj. m., pl. monocárpi; f. sg. monocárpă, pl. monocárpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)