monocitoză
MONOCITÓZĂ, monocitoze, s.f. (Med.) Boală caracterizată prin creşterea monocitelor din sânge. – Din fr. monocytose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creşterea numărului monocitelor din sânge. [< fr. monocytose].
(Dicţionar de neologisme)
MONOCITÓZĂ s. f. creştere a numărului monocitelor în sânge. (< fr. monocytose)
(Marele dicţionar de neologisme)
monocitóză s. f., pl. monocitóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MONOCITÓZĂ s.f. (Med.) Creşterea numărului monocitelor din sânge. [< fr. monocytose].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
monocitóză s. f., pl. monocitóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)