monocord dex - definiţie, sinonime, conjugare

monocord

[Sinonime]
MONOCÓRD, -Ă, monocorde, adj., s.n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S.n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [Pl. şi: (2) monocorduri] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOCÓR//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre instrumente muzicale) Care are o singură coardă. 2) fig. Care se caracterizează prin lipsă de variaţie; monoton. /<fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOCÓRD, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singură coardă. ♦ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singură coardă, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor şi a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos – unic, chorde – coardă].
(Dicţionar de neologisme)

MONOCÓRD, -Ă I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă. 2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singură coardă, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor şi a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde, lat. monochordum /II/ germ. Monochord)
(Marele dicţionar de neologisme)

monocórd adj. n., f. monocórdă; pl. n. şi f. monocórde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

monocórd s. n., pl. monocórduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MONOCÓRD adj. v. inexpresiv, monoton, neexpresiv, uniform.
(Dicţionar de sinonime)

MONOCÓRD adj., s. (MUZ.) 1. adj. unicord. (Instrument ~.) 2. s. canon. (Vechiul instrument numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monoc monoco

Cuvinte se termină cu literele: rd ord cord ocord nocord