monocromator dex - definiţie, sinonime, conjugare

monocromator

MONOCROMATÓR, monocromatoare, s.n. Dispozitiv optic care serveşte la separarea radiaţiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care serveşte la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOCROMAT//ÓR ~oáre n. Aparat pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. /<fr. monochromateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOCROMATÓR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. [< fr. monochromateur].
(Dicţionar de neologisme)

MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. (< fr. monochromateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

monocromatór s. n. (sil. -cro-), pl. monocromatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monoc monocr

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator mator omator