monocultură

MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s.f. 1. Sistem de cultivare a aceleiaşi plante mai mulţi ani în şir pe acelaşi teren. 2. Predominare a plantaţiilor de un anumit fel, în cadrul unei ţări, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOCULTÚR//Ă ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai mulţi ani pe acelaşi teren. 2) Cultură agricolă care predomină într-o regiune. ~ de trestie de zahăr. /<fr. monoculture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONOCULTÚRĂ s.f. Asolament în care aceeaşi plantă se cultivă mai mulţi ani în şir pe acelaţi loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristică marilor plantaţii de cafea, cacao etc. [< fr. monoculture].
(Dicţionar de neologisme)

MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantaţii (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture)
(Marele dicţionar de neologisme)

monocultúră s. f. → cultură
(Dicţionar ortografic al limbii române)