monofon

MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].
(Dicţionar de neologisme)

MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul şi receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)
(Marele dicţionar de neologisme)

Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monof monofo

Cuvinte se termină cu literele: on fon ofon nofon onofon