monofonie dex - definiţie, sinonime, conjugare

monofonie

MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Procedeu tehnic de transmitere şi captare a sunetului prin intermediul unui singur canal. – Din fr. monophonie, engl. monophony.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Proprietatea a ceea ce este monofonic. [Cf. fr. monophonie].
(Dicţionar de neologisme)

MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony)
(Marele dicţionar de neologisme)

monofoníe s. f., g.-d. art. monofoníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monof monofo

Cuvinte se termină cu literele: ie nie onie fonie ofonie