monogenetic

MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr. monogénétique].
(Dicţionar de neologisme)

MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique)
(Marele dicţionar de neologisme)

monogenétic adj. → genetic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: mo mon mono monog monoge

Cuvinte se termină cu literele: ic tic etic netic enetic